sâmbătă, 11 iulie 2009

Tribute to Michael Jackson




Din pacate acest video nu este intreg pentru ca dl. Bicla ran out of free space on his cam... insa tot ii putem admira pe talentatii grupului - Leb (lung, foarte lung) si Geeoh! You are amazing guys!!!



PS: Nu am dat numele reale ale personajelor, dar sunt inconfundabile :))

luni, 6 iulie 2009

Difficulties in translating “garsonieră confort doi”



During this last period of time I encountered some difficulties in translating certain words and expressions in A.B.’s book (I shall not use the entire name of the author).
Some of them were related with the translation of different names, plants, objects or connotation of places. I admit that I even encountered difficulties in translating the colloquial language - sometimes is harder than it seems!
These issues appear when your goal, as a translator, implies the obligation of rendering back into the target language exactly the same idea implied by the author...
To begin with, the aim of this "essay" is to explain and translate in English “garsonieră confort doi”. To continue with, I will quote the Romanian phrase in question: “Radul locuia într-o garsonieră confort doi, în Pantelimon.”
As we already know, for the Romanian word “garsonieră” we can both use “one room” or “studio flat”. The problem is the translation of “confort doi”, due to the fact that an English speaker would say only “studio flat”, with no additional information.
It is very important to mention that Romanians have three types of studio flats. The smallest studio flats are known as “garsoniere confort trei” (a comfort level three studio flats), then we have “garsoniere confort doi” (a comfort level two studio flats, like the studio flat mentioned in our text) and the last type is represented by the biggest studio flats, which are known as “garsoniere confort unu” (a comfort level one studio flats).
Moreover, in this situation we could also use the foot note in order to explain this cultural concept. From my point of view, I would rather explain “confort doi” within the text. This is also the reason why I think that the right solution is to translate and explain at a time “garsonieră confort doi”.
Coming back to the text, I believe that “a comfort level two studio flat” is the best translation in this case. At this juncture we can say that an English speaker can imagine and understand the same thing as a Romanian when reading “garsonieră confort doi”.
At least I hope so :D

vineri, 3 iulie 2009

Reduceri salariale la Realitatea-Catavencu




Conform vehiculatiilor, trustul Realitatea-Catavencu reduce salariile, ca o consecinta a scaderilor de pe piata publicitara. Se pare ca redurile vor fi intre 10%-50%, astfel, salariile mari, care momentan se ridica la 4.000 de euro vor scadea cu 50%.
Se preconizeaza ca in decursul zilei de astazi angajatii vor primi noi informatii.


Acesta este mailul trimis miercuri angajatilor Realitatea-Catavencu:


"Dragi colegi,

Evolutia pietei in contextul crizei economice obliga Grupul Realitatea-Catavencu sa reduca semnificativ costurile la nivelul tuturor produselor.

Prin urmare, incepand cu 1 iulie 2009, se aplica o grila procentuala de reducere a costurilor. Inclusiv a celor cu resursa umana, care reprezinta peste jumatate din costurile totale ale grupului. Este o masura pe care, dupa cum stiti, atat actionarul grupului cat si board-ul companiei au incercat sa o evite. Din pacate, scaderea drastica a pietei de publicitate nu mai permite acest lucru.

Reducerea acestor costuri se va face in trepte: cele mai afectate vor fi salariile pentru top si middle management, unde procentul de reducere ajunge pana la 50%. Salariile mici nu vor fi afectate de aceasta masura.

Intentia actionarului majoritar a fost si ramane aceea de a proteja oamenii care fac posibil succesul grupului Realitatea-Catavencu. In acelasi timp, actualul context economic impune un control mult mai strict al costurilor la nivel de companie.

Aceasta masura este dictata strict de evolutia pietei si se doreste a fi una temporara. Veniturile angajatilor vor putea reveni la nivelul trimestrului II al anului in momentul in care conditiile economice vor permite acest lucru.

Cautam in continuare solutii de atenuare a efectelor crizei economice si ne bazam pe ajutorul fiecaruie dintre voi in acest sens.

In zilele urmatoare veti primi toate informatiile necesare de la managementul fiecarei divizii si de la departamentele Resurse Umane si Financiar.

Va multumim,
Boardul Realitatea-Catavencu"


Mai multe informatii se gasesc pe blogul lui Iulian Comanescu

miercuri, 1 iulie 2009

Tatiana Tolstaia - Date biografice



M-am gândit că nu toată lumea ştie foarte multe lucruri despre Tatiana Tolstaia, aşa că am pus datele biografice ale autoarei, ca reper...

Strănepoată a marelui scriitor rus Lev Nikolaevici Tolstoi, Tatiana Nikitic’na Tolstaia s-a născut la Leningrad (în prezent, Sankt-Petersburg) pe 3 mai 1951. A urmat cursurile universităţii din oraşul său natal şi a absolvit, în cadrul Facultăţii de Litere, secţia de greacă şi latină. După terminarea studiilor a urmat o carieră academică internaţională, Tatiana Tolstaia ajungând să predea literatură la colegiul Skidmore (Saratoga Springs) şi să ţină conferinţe la universităţi de prestigiu internaţional, precum Princeton, din Statele Unite .
În anul 1983, prima povestire a Tatianei Tolstaia, Na zolotom krîl’ţe sideli, a fost publicată în revista „Avrora”. Povestirea a fost remarcată imediat de critică şi de cititori, această scriere reprezentând, practic, impresiile din copilărie ale autoarei. Tolstaia vorbeşte aici de diferite întâmplări, de oameni obişnuiţi care, pentru copil, devin personaje misterioase, personaje de basm.

Primul volum de scrieri, intitulat tot Na zolotom krîl’ţe sideli, a apărut în anul 1987, fiind, după aceea, urmat de Liubiş’ - ne liubiş’, în anul 1977, şi de Reka Okkervil,’ în 1999.
Scriitoarea este deţinătoarea unei burse din partea National Endowment for the Arts şi a două importante premii literare ruse. Tatiana Tolstaia este şi autoarea a douã volume de povestiri, a unui roman (Кысь, la noi tradus "Zâtul"), pentru care a şi primit premiul „Triumf”, precum şi a unui volum de eseuri (Copiii lui Puşkin).
Tatiana Tolstaia şi-a continuat şi munca de jurnalist, având numeroase articole în publicaţii, precum: „New York Review of Books”, „The New Yorker”, „New Republic” şi „Guardian”.
După anii petrecuţi în Statele Unite (între 1980 şi 1990) s-a întors în Rusia, la Moscova, unde a fost şi co-prezentatoarea unui popular show TV, numit „Şcoală pentru scandal”( Школа злословия) .
În tot acest timp, scriitoarea a mai publicat nenumărate eseuri literare în care vorbea de evenimentele prezente în Rusia acelor vremuri, subiectele Tatianei Tolstaia fluctuând de la Brodski şi Andrei Platonov până la resurecţia Rusiei şi preţul ouălor. „Ar fi naiv, dacă nu nostim, să mă gândesc că politica lui Putin ar putea fi influenţată prin acuzaţiile tuturor păcatelor posibile, aduse în avans de mine”, consemna Tolstaia în The Making of Mr. Putin , publicată în original în „New York Review of Books” pe 25 mai 2000, după alegerea lui Putin ca preşedinte. „Acum, mai mult ca niciodată, este o şansă istorică de a realiza reforme sistematice în Rusia. Ar fi o mare greşeală din partea noastră să nu profităm de acest moment.”
În prezent, Tatiana Tolstaia locuieşte la Moscova.
Cele mai importante scrieri ale Tatianei Tolstaia sunt:
На золотом крыльце сидели (1983)
Сёстры (1998)
Река Оккервиль (1999)
Ночь (1999)
Ноc (1999)
Кысь (2000)
День (2000)
Двое (2000)

RECOMANDARE DE CARTE: "Zâtul" de Tatiana Tolstaia



Recunosc cu sinceritate că, în momentul în care am început să citesc cartea Zâtul a Tatianei Tolstaia nu mi-a plăcut şi acest lucru a fost din cauză că nu am înţeles de la început ce dorea exact autoarea să transmită cititorului. Ştiam că voi avea de citit cartea pentru cursul de Literatură rusă contemporană şi pentru că era prima data când citeam ceva scris de această autoare eram foarte curioasă să descopăr stilul abordat de aceasta. În plus, titlul era foarte bizar şi suna şi foarte interesant – zâtul.
Când am deschis romanul şi am citit primele pagini nu am înţeles mai nimic. Mă întrebam foarte derutată de ce ar vrea cineva să scrie un roman despre un popor de guguştiuci. Nu înţelegeam legătura dintre acele creaturi ciudate cu tot felul de urmări şi misteriosul zât. Aşa că, am renunţat, am închis cartea şi multe zile nu am mai deschi-o. După ceva timp am zărit-o undeva, aşezată frumos în raft, şi iarăşi m-a tentat. Chiar îmi doream să descopăr acel zât şi totodată misterul din spatele cărţii, îmi doream să trec dincolo de copertă şi de poporul de guguştiuci şi să pătrund în substratul textului.
Am căutat informaţii despre autoare, pentru că aveam doar o foarte vagă idee în legătura cu Tatiana Tolstaia şi deodată, o rază de lumină - cartea a fost scrisă după catastrofa de la Cernobîl, iar autoarea a avut nevoie de mai bine de 14 ani pentru a duce la sfârşit romanul. În momentul acela m-am reîntors la roman şi am început să citesc cu atenţie. Lucrurile începeau să iasă din ceaţă şi aveau sens şi pentru mine. Am înţeles ce este cu poporul de guguştiuci şi cu urmările lor stranii, a început să mă fascineze şi nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o. Ajunsesem deja la ultima pagină şi îmi doream să aflu deznodământul: cine sau ce este cu adevărat acest zât? Şi nu am aflat de la autoare ce reprezintă misteriosul zât, nu am aflat care este răspunsul mult dorit, pentru că finalul romanului este unul liber, aşa cum însăşi autoarea ne îndeamnă: „pricepe cum oi putea!”
Romanul mi s-a părut de-a dreptul fascinant, cu toate că recunosc că se termină destul de brusc...dar, pentru mine a fost suficient pentru a-l alege ca subiect pentru lucrarea de licenţă, şi nu am regretat nici măcar o clipă alegerea făcută!
Tot ce pot spune este că, fără nici o îndoială Zâtul este o critică acidă adusă celor ce se află la putere însă, este direcţionata mai ales asupra poporului rus, popor care este rugat şi îndemnat de autoare să se trezească, să lase toate temerile la o parte şi să facă o schimbare!
Zâtul este o utopie tipică rusească, o utopie care critică societatea rusească şi problemele ei, probleme create mai ales de conducători. Pe scurt, din punctul meu de vedere, această carte este o capodoperă care merită să fie citită!